Cum mi-am decorat casa de sărbători…

Exact ca anii trecuți, brăduțul l-am împodobit cu jucării și luminițe de culoare roșie, doar că acum i-am mai adăugat și câteva jucării argintii… păi na, să fac puțină diversitate. Lângă brad cine altcineva să vegheze dacă nu Moș Crăciun, și încă doi, nu unul. Unul e îmbrăcat tradițional în costum roșu, iar altul cică e mai modern și poartă un costum de culoare cafenie.

Continue reading “Cum mi-am decorat casa de sărbători…”

Advertisements

Pentru ca-mi plac sarbatorile de iarna!

Brad cu jucarii si luminite, miros de luminari, gust de portocale si cele mai gustoase prajituri… Iatã cu ce se asociaza Craciunul pentru mine… Si nu doar Craciunul, ci intreaga perioada in care toti sunt in vacantã si care in toata lumea e numita perioada sarbatorilor de iarna… Imi amintesc cum era aceastã perioada cind eram copil, atunci poate nu intelegeam adevarata magie a ei, acum insa imi dau seama cã era cea mai minunata perioada din intregul an… Adevarata atmosfera de sarbatoare incepea cind se termina semestrul, in ultima zi de scoala din semestrul de toamna se obisnuia sa facem matineu de Craciun si Revelion… Elevii pregateau poezii, cintece si colinde, iar parintii si profesorii erau spectatorii fideli… Dar bucuria cea mai mare era atunci cind venea Mos Craciun, chiar daca stiam cã sub costumul rosu si barba alba se ascundea vre-un parinte sau vre-un elev din clasele liceale… Cu cadoul bine meritat si dispozitie buna ne luam ramas bun de la scoala pina “la anul viitor”, adica pina in ianuarie… Urmau doua saptamini de vacanta, in care ieseam zi de zi la sanius, si stateam afara ziulica intreaga cu nasul rosu si picioarele inghetate… Nici foame, nici sete nu ne era… Dar ne era vesel si nu vedeam bucurie mai mare decit sa ne batem cu bulgari de zapada si sa facem omuleti de zapada… Si ningea, si erau troiene, si era frumos… Imi amintesc cu nostalgie ce ierni minunate erau la sat…si cum ieseam cu ceilalti copii din mahala la joaca, nu erau celulare sa ne sunam ca sa iesim la o anumita ora…ne duceam unul la poarta celuilalt si ne strigam pe nume, si astfel auzeam cã cineva da start distractiei… Erau multi copii in gasca noastra, si mai mici si mai mari, eu eram printre cei din mijloc, adica erau citiva mai mari ca mine, dar erau si mai mici… Colindam satul in lung si-n lat in cautarea pistelor perfecte, si ne intorceam pe la casele fiecaruia abia seara, uneori chiar si dupa lasarea amurgului… Eh…au trecut vreo 12 ani de cind am fost pentru ultima data la sanius cu gasca mea din mahala…toti au crescut, majoritatea am plecat din sat, care la studii, care la munca, citiva din noi suntem deja casatoriti, altii au si copii, pe unii nu i-am vazut de ani buni…

Continue reading “Pentru ca-mi plac sarbatorile de iarna!”