Tomnatic

Mi-a atras privirea o poza cu pere coapte pe care am vazut-o pe un site culinar… Dar cit de bine si apetisante aratau… mmm… Si nu stiu de ce, dar mi s-a parut un desert sa-i zic asa, tomnatic… Era un pom de pere in curtea casei parintesti, cu pere din acelea care se coc toamna. Iar cum venea si toamna, noi mincam pere din belsug… Deci, ziceam mai sus de perele celea aurii din imagine, am tot aminat eu ziua cind o sa gatesc si eu acest desert… Insa iata in sfirsit am si eu nu numai pere rumeoare in farfurie, dar si un miros incintator de pere coapte, vin fiert si scortisoara in casa…

Continue reading “Tomnatic”

Advertisements

Doua zile in orasul micii sirene…

Orasul micii sirene ne-a intimpinat cu vreme foarte frumoasa, cu un soare incalzind destul de puternic si un vint domol care parca incerca sa diminueze puterea razelor solare… Desi e bine cunoscut de toata lumea ca in Copenhaga ploua mai mereu si nu prea reusesti sa te bucuri de soare prea multe zile, noi am avut norocul sa nu vedem nici-o picatura de ploaie acolo (luind in consideratie ca locuim intr-o tara cu clima asemanatoare, la fel cu ploi destul de dese) sau din contra, pentru ca nu am reusit sa vedem Copenhaga asa cum e ea, cu cer posomorit si ploi… Noi ne-am bucurat de o asa vreme frumoasa si am savurat si admirat orasul din plin…

Continue reading “Doua zile in orasul micii sirene…”

Arta de a fura timpului o farimitura de clipa…

O mare pasiune a mea este fotografia… Aceasta pasiune am descoperit-o atunci cind mi-am achiziționat primul aparat de fotografiat digital. Aflându-mă intr-o țară straina de doar citeva saptamini, eram curioasa sa explorez împrejurimile, sa cunosc mai bine orașul si tara in care ma aflam, si făceam acest lucru ori de cite ori aveam ocazia… Seara după cina obișnuiam sa ma plimb prin Alkmaar, sa merg pe orice străduță, sa admir casele in stil olandez sau pur si simplu sa privesc apusul… In weekend mergeam cu bicicleta in orașele si satele învecinate… In aceste mici explorări fotografiam tot ce-mi părea ca nu o sa mai văd atunci cind o sa ma întorc acasa… Deci de aici a început pasiunea de a fotografia… Astfel, florile, strazile si peisajele Olandei au fost primele lucruri capturate de obiectivul aparatului meu de fotografiat…

Continue reading “Arta de a fura timpului o farimitura de clipa…”

Despre pasiunea mea de a gati…

Pina la vârsta de 15 ani, gătitul in familia mea era sarcina mamei si a surorii mele mari… Eu intram in bucatarie doar pentru a ciuguli cite ceva in pauzele rupte din joaca cu copiii din mahala… La vârsta de 15 ani m-am mutat in Chisinau, cind mi-am început studiile la colegiu si mai apoi sa le continui la universitate… Atunci a trebuit să-mi gătesc singura, sa plănuiesc ce o sa maninc la dejun, prinz si cina… Spre mirarea mea, nu a fost deloc grea aceasta noua sarcina… Daca la început găteam retete simple, peste un an sau doi găteam bucate mai complexe… Dar totuși bucătăria studențeasca nu e foarte variata, si de cele mai multe ori nu aveam un regim alimentar si nu era gătitul o prioritate… Cred ca abia cind am început sa lucrez ca au pair, mi-am pus la încercare capacitățile mele culinare… Timp de un an găteam cina de 3-4 ori pe saptamina, fapt care mi-a dezvoltat aceste abilitați, dar si m-a facut sa înțeleg ca imi place sa gătesc, sa incerc rețete diferite ca complexitate, din bucătăria diferitor țări…

Continue reading “Despre pasiunea mea de a gati…”

Îmi place să călătoresc…

 

Nu-mi amintesc exact cînd, dar cred că prin clasele 6 sau 7, la lecțiile de geografie am învățat geografia fiecărei țări din Europa… Atunci am început sa descopăr din cartea de geografie câte locuri frumoase, ce natură minunată și câte bogății naturale există în lume… Îmi ziceam “Ce mult imi doresc să călătoresc, să văd în realitate acele frumuseți…” Franța, cu minunatul arc de triumf, Norvegia, cu miile de lacuri sau România, cu izvoarele ei de apă minerală au fost primele destinații spre care aș fi plecat dacă aș fi avut posibilitatea…

Continue reading “Îmi place să călătoresc…”

Prima zi de scoala…

1 Septembrie, ora 7 dimineata, ma trezesc plina de energie, de fapt cred ca nu am dormit toata noaptea… Ma spal pe fata, imi imbrac rochita noua si imi aranjez frumos fundita in par… si astept nerabdatoare… Ies afara pe pragul casei si imi repet poezia in gind, era racoare si se simtea deja miros de toamna… Natura parca se shimbase peste noapte, sau mie asa imi parea, pentru ca stiam ca in aceasta zi incepe toamna, un nou anotimp, si odata cu el avea sa se inceapa un capitol nou in viata mea, unul frumos, unic si irepetabil… Astept sora afara, eu eram nerabdatoare, ea mai putin… Impreuna cu ea si mama ne pornim spre scoala… Se intimpla acum 20 de ani in urma, anul 1996 a fost unul special pentru mine… Atunci am mers pentru intia oara la scoala, si peste citeva ore eram eleva clasei I-B… Emotii mari aveam atunci, si de-as incerca sa le uit, cred ca nu mi-ar reusi, pentru ca eram nerabdatoare sa incep si eu scoala… Nu o sa uit niciodata prima mea invatatoare, primul meu careu, prima poezie recitata timid in acea zi, prima colega de banca… In indepartatul an 1996 am inceput eu aventura in lumea cunostintelor la Scoala Medie de Cultura Generala din satul Cimiseni…

Continue reading “Prima zi de scoala…”